Care este însă traseul pe care-l urmează cititorul ca să pătrundă înțelesurile poemului și să se bucure de tîlcurile lui? Rătăcirea. Rătăcirea este o căutare răzleață a drumului, a țintei. Rătăcirea înseamnă a ajunge mereu într-un loc în care nu te așteptai să te afli. Rătăcirea, în sensul ei figurat de a colinda cu voluptate un tărîm miraculos, este simbolul unui traseu inițiatic prin care un teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce îl străbate, devine ținut. Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea fără margini a rătăcitorului.


pe mai multe fronturi

 

   Cine vrea să creadă că va scrie haiku-uri autentice, va trebui să se pregătească pentru o luptă mai lungă și pe mai multe fronturi. Va trebui să citească multe poeme bune. Nu cîteva, ci sute și sute. Bune, și nu încropeli de doi bani. Va înțelege astfel, încet, încet, că haiku-ul este altceva decît literatura cu care a fost obișnuit. Îl vor ajuta din plin și comentariile poemelor. Și studiile referitoare la structura lui.

Și toate astea nu-s de-ajuns. Îi trebuie și un contact direct cu cei care scriu de mai  mult timp haiku. Are nevoie de o ambianță care să-l influențeze prin contaminare. Care să-l schimbe fără să-și dea seama. Să-l facă să prindă gustul, savoarea haiku-ului. Și asta se va întîmpla prin participarea la concursurile Grupului RO KU.

Dar nu de azi pe mîine. Fără măcar un an de activitate asiduă și dedicată, aspiranții nu vor avea rezultate consistente.

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O operă deschisă

  E inutil şi pueril să crezi că în   numai două pagini ai putea afla ce este haiku-ul. Orice definiţie este la urma urmei un lucru steril...