Care este însă traseul pe care-l urmează cititorul ca să pătrundă înțelesurile poemului și să se bucure de tîlcurile lui? Rătăcirea. Rătăcirea este o căutare răzleață a drumului, a țintei. Rătăcirea înseamnă a ajunge mereu într-un loc în care nu te așteptai să te afli. Rătăcirea, în sensul ei figurat de a colinda cu voluptate un tărîm miraculos, este simbolul unui traseu inițiatic prin care un teritoriu neutru, legat prin rețeaua pașilor celui ce îl străbate, devine ținut. Taina unui haiku se mărturisește doar celui ce rămîne prizonierul său voluntar și are răbdarea fără margini a rătăcitorului.


floare la ureche

Ai auzit cuvîntul haiku. 
Ai văzut și un haiku scris.
Ți s-a spus că e o poezie scurtă de 5-7-5 silabe.

De ce n-ai scrie și tu așa ceva? Să ți-l pui după ureche și să-l porți șăgalnic.

Cam așa încep cei care n-au răbdare să afle mai multe despre un poem de o cu totul altă factură decît literatura cu care sînt obișnuiți citiorii și autorii occidentali. Și care nu catadicsesc să citească, să înțeleagă și să savureze acest gen de poezie. Adică să-i prindă întîi gustul și apoi să aibă îndrăzneală de a comite însăilări caraghioase.

Rezultatul? După ce încearcă fără succes cîteva texte ratate, renunță degrabă la floricica pleoștită atîrnată de-o ureche. 

O îndrumare inițială nu strică nimănuri. Puteți citi pentru asta textul de mai jos:

PSEUDOMANUAL DE HAIKU





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postări (Atom)

O operă deschisă

  E inutil şi pueril să crezi că în   numai două pagini ai putea afla ce este haiku-ul. Orice definiţie este la urma urmei un lucru steril...